Experiențe BucovinaCaută

Despre Experiențe Bucovina

Festivalurile, obiceiurile, gusturile și locurile din județul Suceava, într-un singur loc.

Pentru fiecare experiență găsești o descriere scurtă, fotografii, clipuri, data următoarei ediții și drumul direct către organizatori. Nu vindem bilete: te trimitem la cei care organizează.

Platforma este realizată de Fundația de Caritate și Întrajutorare „ANA” în cadrul proiectului „BUCOVINA. Tradiții vii, experiențe autentice”, finanțat de Consiliul Județean Suceava.

Ești organizator?

Dacă organizezi un eveniment în Bucovina și vrei să apară pe hartă, sau vrei să corectezi ce am scris despre al tău, scrie-ne la contact@experientebucovina.ro. Ne trimiți data, programul, două-trei fotografii și acordul de a le publica.

Cum a fost cusut site-ul

Pagina e croită ca o ie bucovineană și cusută, punct cu punct, cu motive din două albume de acum mai bine de o sută de ani.

Două albume, două margini ale aceluiași județ

Primul e „Colecție de cusături naționale românești din diferite județe”, adunată de Maria I. Panaitescu și tipărită la București în 1910. De aici vine planșa Suceava-5. Atenție la nume: în 1910, județul Suceava era cel din Vechiul Regat, cu reședința la Fălticeni. Bucovina era atunci austriacă.

Al doilea e „Motive der hausindustriellen Stickerei in der Bukowina”, cules, desenat și publicat de Erich Kolbenheyer la Viena, în 1912. Are 75 de planșe și pe fiecare scrie satul. Am folosit planșa 9, din Capu Codrului, districtul Gura Humorului. Albumul are și un tabel cu partea cămășii pe care se coase fiecare motiv: garofele sunt dungă de piept, fasolea e râu de mânecă, clopoțeii sunt banda de sus a mânecii, pe care Kolbenheyer o numește încreț.

Una dintre planșe vine din sudul județului de azi, cealaltă din Bucovina. Altița și încrețul galben din schița iei sunt din Suceava-5, iar restul din Capu Codrului; schița arată unde stau părțile unei ii, nu o ie anume dintr-un sat.

Punct cu punct, fără mână liberă

Niciun motiv nu e desenat din mână. Planșa lui Kolbenheyer e scanată la 600 de puncte pe inch. Am găsit liniile grilei tipărite, am citit culoarea din mijlocul fiecărei celule și am pus repetările să voteze între ele, ca petele de tipar să nu treacă drept cusătură. În cod, fiecare motiv e un izvod scris cu litere: „x” e fir roșu, „o” e fir negru, punctul e pânză goală. Așa arată începutul garofelor:

.o.o..x..x..x
...o..xx.x.xx
.o.o..xxxxxxx
o.oo...xxxxx.
.o.o...xxxxx.
...o...ooooo.
.o.o...ooooo.
o.o.o...ooo..
.o...o...o...
......o..o...
.......o.o.o.
........o.o.o

Acul

Un singur ac coase tot. La încărcare coase numele și altița, apoi coboară pe marginea paginii și coase garofele cât derulezi. Acul stă pe loc, iar pânza trece pe sub el, ca la gherghef. Coase după metoda daneză: întâi un rând de jumătăți de cruce, de la stânga la dreapta, apoi îl închide de la dreapta la stânga. Unde pagina are benzi pline, acul trece pe dos și iese de partea cealaltă. Jos, pe catrință, vezi câte cruciulițe a cusut până acolo.

Dacă ai cerut sistemului mai puțină mișcare, pagina vine deja cusută și acul nu mai apare.

Literele

Numele de sus și cel de pe catrință sunt cusute cu un alfabet făcut pe aceeași grilă, cu nouă rânduri pe literă, cum se cos numele și anii pe ștergare și pe ii. Diacriticele au loc deasupra și dedesubt. Restul textului e scris cu Alegreya și Alegreya Sans, care au toate literele românești.

Ă Â Î Ș Ț

Culorile

Roșul firului e măsurat pe planșa Suceava-5. Negrul vine din garofele și clopoțeii din Capu Codrului. Galbenul e pentru încreț: Kolbenheyer nota că la români încrețul e în cele mai multe cazuri galben, iar planșa Suceava-5 dă ocrul ca a doua culoare. Footerul urmează o fotă de la Mănăstirea Humorului, păstrată la Muzeul de Artă Populară din Constanța: dungi de înălțimi diferite, apoi „dosul” negru, lăsat simplu.

Ce am lăsat deoparte

Nu am inventat semnificații pentru motive: le spunem pe numele din album, garofe și clopoței. Nu am amestecat motive din alte zone ale țării. Nu am pus pe site imagini generate sau fotografii de stoc pentru locuri reale. Culorile mănăstirilor pictate nu au intrat în paleta site-ului, pentru că studiile de pigmenți pe care le-am găsit nu le confirmă pe toate; le lăsăm să se vadă în fotografii.

Surse